cand te saturi de ceea ce ravnesc altii

Sunt dezamagita.

De mine, de el, de noi.
De ei, de traiectoria plina de ghimpi, de indrazneala stupida, de ... si de ... .

As vrea sa trec cu vederea si nu pot.
Mi-au secat cuvintele. Nu vad, nu aud, nu mai conteaza.
Nimic.

Razbunare? La ce bun?
Las' ca s-o intoarce ea, roata. Ca e rotunda. Am verificat eu.

N-am cuvinte pentru ganduri.
N-am trairi pentru sentimentele ce ma incearca.
N-am raspuns pentru intrebarile sufletului.
N-am amintiri pentru momente dificile.

Nu mai vreau sau nu mai pot.

Pff, cat pesimism. Cate "nu-uri" !

Sa ma loveasca cineva cu un curcubeu.

Buna. Sunt aici.
Dupa atata timp mi-am amintit. Dar asta nu inseamna ca te-am uitat.

Sunt aici.
28 de grade. E aproape 10 seara si nici macar nu e Mai.

Ma pregatesc de Paste. Spiritual vorbind. Anul asta vine tarziu. Am ramas in urma rau de tot.
Nu e iz de sarbatoare totusi si simt totul fortat.

Mi-e dor sa cant. Cred ca nici nu mai stiu cum se face.

In ultima vreme viata mea s-a rezumat la nimic. Un nimic mare si adanc.
Boli, neintelegeri multe cu multi si multe, vorbe urate, dusmanie, stare de "sick of it", renuntare, delasare etc.
Si toate astea pentru ce? Unde m-au adus?
Daca fac un rezumat, iar apoi o concluzie, imi dau seama ca toate astea nu reprezinta pentru mine decat timp pierdut, luni scurse pe apa sambetei. Si ma invinuiesc de multe.

Stiu, ok? Chiar stiu. Puteam face mii de alte lucruri frumoase si folositoare in tot acest timp.
Da, stiu si asta. Nu voi recupera niciodata timpul pierdut.
Dar acum, la ce folos toate astea? Vreau sa ma uit inainte, dar nu vad nimic. E o ceata afurisita de nu ma lasa sa fac nici macar un pas.

Unde sunt? Ma vreau inapoi. Asa, cum eram acum 2-3 ani.
Unde sunt? De ce nu imi aduc aminte? Unde m-am lasat?

Ma duc sa ma caut. O sa caut peste tot.



"hellooooo. unde esti? unde sunt?"