14 decembrie 2010

Nimic ...

E tare apasator sentimentul tradarii. Te stoarce de orice fir de aer, de judecata, de liniste. Ai facut ceva in neregula? Sau poate ai spus ceva nelalocul lui ... ?
Naiba stie.
Si nimeni nu iti zice nimic. Si tragi din tigara furios pana ti se usuca gatul si il scoti iute afara ca flacarile unui dragon cu aripi, albastru. Nimic. Intrebarile nu dispar, raspunsurile tot nu se arata.
De ce naiba s-a ajuns aici?
Cum fac de acum? Incotro ma indrept?

Intrebari, intrebari si ... da! iar intrebari !!!
Dar nimic din partea aialalta...

Pai ... cum ...? sau ... ufff ...
Mainile'ti sunt blocate, mimica e cruda, privirea incetosata. E ura. Ciudata traire. Cum iti strange sufletul in pumn si nu te slabeste o secunda. Si te zbati sa fugi, si lupti si tot nimic ...

Da, azi e vorba despre NIMIC. Ma simt vlaguita de ce vad in jurul meu. Am un gust amar de tristete si mila si lehamite, ca nu pot sa fac nimic. Nu ma lasa ori pur si simplu nu vrea.

Satula, plictisita, dezgustata, furioasa, trista ... si nimic altceva.