Omelette

Specialitatea mea : omleta cu sunca, branza si mai ales rosii.
Se trezeste, dar nici bine nu deschide ochii ca vrea de mancare.Si poate o cafea(cred ca a avut o noapte lunga...).Cu ochii lipiti inca de somn, buzele uscate, mormaind ceva de neinteles, bajbaie prin camera pana la baie.
Pe masa, in frigider, ingredientele, iar tigaia trebuie spalata.Sa purcedem.Putin neindemanatica, dar cu motiv( bucataria imi era straina) termin si, gata!Gata?Nu, nu e gata.Doar ti-am zis ca sunt neindemanatica.Unde mai pui ca nu mai gatisem pentru nimeni pana atunci.Aaaaa, si mai urmau si criticile, privirea cu prea multe intelesuri de neinteles ori strambat din nas, ca doar suntem pretentiosi si critici sau laude gratuite.Nu a fost cazul.Ca a iesit chiar buna.Doar e specialitate, nu?Desi nu e nimic special la ea.Ahh, si cafeaua, desi e la mare cautare dimineata, am inlocuit-o cu suc natural, ca doar era gata facut.
Pofta buna!

O noapte cu Tiesto

  21 martie 2009, Sala Polivalenta, Bucuresti, ora 22:00.Datele necesare pentru intalnirea perfecta.O intalnire pe care am programat-o si asteptat-o aproape doua luni.A meritat insa fiecare zi, ora, minut, secunda, au meritat si cele doua ore de stat in frig la intrare, au meritat si micile divergente...aproape inevitabile, durerea de picioare si un warm up cam lung.

  Da, despre concertul olandezului, poate cel mai bun dj al momentului, pe numele sau real, Tijs Michiel Verwest vorbesc.Putin surprinsa de varsta celui care a devenit dj pentru ca ii placea sa imparta muzica cu ceilalt(imi scuzati cacofonia), adica nici mai mult, nici mai putin de 40 de primaveri, Tijs a surprins si mai mult prin modestie.Cel putin asta mi-a inspirat.

  La 01:30 a avut loc intalnirea propriu-zisa.Reactii din cele mai diverse : urlete, zambete exagerate, maini ridicate in Tiesto style, o mare de telefoane si aparate foto gata sa surprinda orice miscare de pe scena invadata de lumini si lasere in toate culorile pamantului.

  Apoi si-a facut aparitia "Zeul" pe care il asteptam cu totii.Zeul care e u nul din putinii oameni care fac in viata exact ceea ce le place si o fac si foarte bine.

  Si a inceput nebunia.Era muzica pe care obisnuiam sa o ascult foarte mult intr-o vreme.Am inchis ochii si pentru cateva momente mi-am imaginat o lume fara rautate, invidie, indiferenta, fara Boc si Basescu, fara Simona Senzual si Sexy Braileanca, fara poluare si globalizare.A curs hit dupa hit, iar eu eram in extaz.Demult nu m-am mai distrat asa.Adevarul e ca am avut si companie buna, cu care am si mintit fetele de la intrare ca suntem fumatori ca sa ne dea si noua ochelari din aia fosforescenti pe langa tigari si brichete.

  Pe la 05:30 s-a terminat totul.Parca prea repede.

  Afara se crapa de ziua, iar noi ne indreptam infrigurati spre metrou, cu zambetul pe buze si amintiri frumoase.

Sa vina ...

Cand eram mica imi era o frica teribila de intuneric.Holul lung al apartamentului parintilor mi se parea mai degraba un tunel al groazei.
Dar anii au trecut si am dat-o la pace cu noaptea, intunericul nevinovat; in schimb lumina incepuse sa imi dea ceva dureri de cap.
Nici acum nu o suport, mai ales dimineata.God!!!Draperiile trase la maxim daca se poate.
Cu toate astea, astept, ca un copil caruia ii sclipesc ochii la bomboanele sau ciocolata din vitrina magazinului, vara ... Soarele ala care arde, dogoreste si iti da impresia ca respiri foc.Doar imagineaza-ti : soare, apa, nisip, o adiere prietenoasa ce-ti risipeste sarea de pe pielea arsa pe cearceaf, zambete sincere si frunti descretite.Imi e dor de mare.Sa vina vara!!!
Atunci ma impac bine cu toata lumea :)