2 martie 2012

Imi plac prietenii mei si imi place de prietenul meu. Imi place cand viata te ia mereu pe nepregatite, din toate punctele de vedere. Si cu bune si cu rele, din compozitia asta iese mereu ceva.
Teoretic a venit primavara si nu simt nici urma de astenie. Din contra, ma simt mai vie ca niciodata. Simt ca traiesc si ca respir prin toti porii. Si ma bucur! Ma bucur de apusul de soare care isi gaseste mereu loc pe mobila veche din living, si de pisica ce-mi deschide usile tuturor dulapurilor din casa de parca am fost supusa unui jaf misterios, si chiar de alarma care ma anunta ca trebuie sa-mi iau medicamentele pe care le-am luat degeaba timp de 7 luni pentru ca un cineva anume nu stie sa se bucure de ceea ce are, si de basul pieselor de care sunt sigura ca o sa devina mari hituri odata si-odata!
Ca dupa furtuna se arata si soarele. Iar acum e randul meu sa ma bucur de el!

Bucura-te si tu si poate nu o sa mai simti nevoia sa dai mana cu dracu'.
Eu ma bucur!

19 februarie 2012

Mi-e un dor dement de mamaia mea.
Nu ii zic "bunica". Am fost invatata de mica sa ii spun "mamaie" si chiar i se potrivea mai bine.
Mi-e dor sa ii sarut obrajii reci (caci asa erau tot timpul), sa mananc din placintele ei magnifice cu branza, ceapa verde si marar si sa ii furisez si catelului din curte cate una. Mi-e dor de povestile ei, de Craciunul pe vechi sarbatorit impreuna, cu intreaga familie. Rar ne vedeam cu totii, dar EA reusea mereu sa ne adune pe toti in seara aia de 6 ianuarie si sa ne bucuram unii de altii si era frumos.
Plangeam de ori cate ori ma lasa mama la ea cu zilele, dar imi trecea imediat, si tataia imi facea leagan langa vita de vie, si imi canta in ruseste, si mamaia gatea ciorbele ei extraordinar de bune la plita din spatele curtii pe care o incingea cu stuf. Si daaaa, mirosul ala de stuf ars. Doamne, ce amintiri! Si corcodusii din curte. Ce ma mai cataram si ce ma mai strambam cand dadeam de gustul acru. Uhhh, si acum imi ploua in gura.

Avea o vorba atat de dulce :) Nu puteai sa te superi pe ea. Era imposibil. A ajutat pe multi.
Acum imi pare rau pana la lacrimi amare ca nu o sunam mai des, ca nu  mergeam mai des la ea. Eram mica, aveam alte prioritati (cel putin asa credeam eu).
Chiar imi pare rau.
Iarta-ma, te rog!

Iarta-ma cand ma suparam pe mama ca nu statea si cu mine si mergea in fiecare zi la tine. Era o prostie. Trebuia sa imi misc fundu' si sa vin si eu cu ea.
Mi-e dor de tine!

Tin minte ca am cantat intr-unul din Craciunurile petrecure impreuna cu tata. Era un cantec trist. Si mamaia mea a inceput sa planga. Iar eu aveam un nod in gat cand o vedeam asa, trista si imi era aproape imposibil sa mai cant. Asa ca m-am uitat intr-o parte. Si am terminat cantecul.
Mancarea ei era atat de buna. Doamne, ce dor imi e de toate!

A murit cu cateva zile inainte ca eu sa implinesc 20 de ani. Imi era asa de ciuda ca nu m-a prins la aniversare. Am aflat ca a murit cand m-am trezit cu sora mea (casatorita, la casa ei) facand mancare la mine acasa. Nu intelegeam ce cauta acolo si m-a bufnit rasu'. Ea era foarte serioasa. Mi-a zis ca mamaia a murit azi noapte, la mama in brate. (ei primisera un telefon noaptea, in timp ce eu dormeam. nu imi vine sa cred nici acum ca nu am auzit nimic, nu am simtit nimic)
Am izbucnit intr-un plans isteric. Nu imi venea sa cred. Nu se putea. La doar 6 luni dupa ce murise si tataia? De ce?

Si atunci m-a lovit brusc un fragment dintr-o conversatie cu mamaia, pe care o avusesem cu cateva saptamani in urma.
Stateam noi doua in curte, ea se uita in gradina inflorita, verde si bogata si imi spunea cu un glas tremurand si cu lacrimi in ochi ca ii este frica sa moara, si ca ea vrea sa mai traiasca, sa vada minunatia asta de gradina si soarele si ... Asta se intampla la cateva luni dupa ce murise tataia.
Mi-a frant inima. Mi-a zdrobit sufletul sinceritatea ei. Era un om atat de bun.
Sunt revoltata si acum de felul in care a murit. Din cauza medicilor. Infectii aia care cred ca ne au la mana doar pentru ca ei ne pot salva viata sau ... de ce nu, ne-o pot lua. Asta s-a intamplat in cazul mamaitei mele.
Idiotii naibii, i-au facut diverse proceduri ce nu mai trebuiau facute in cazul ei.
De la niste analize de rutina, au ajuns sa o omoare. Eram atat de furioasa ca vroiam sa ii dau in judecata. Eram suparata pe mama, care desi stia cum s-au intamplat toate pas cu pas, se conforma situatiei.

Mi-e dor de mamaia, si ma gandesc la ea din ce in ce mai des. Ii simt mereu obrajii reci. Mi-e dor de ea si atat. Si de tataia si cantecele lui rusesti.

Va iubesc mult dragii mei!