31 mai 2010

Proud to be part of it!

Cant cu baietii de 1 an jumate si inca mai am emotii inaintea unui concert; inca mi se face pielea de gaina cand toata lumea canta "Ploaia" si inca imi tremura mana cand dau un autograf.
La ultimul concert insa, am simtit ca ma pravalesc de placere pe scena.Am fost in Ploiest/Bucov la Free Fest.A fost o atmosfera extraordinara, si nu o zic de dragul de a o spune.Filmarile si toate aprecierile celor prezenti ne-a facut sa ne dam seama ca am inceput sa crestem de la un concert la altul.Sunt mandra sa fac parte dintr-o asemenea echipa, de la care am invatat o multime de lucruri si le multumesc din suflet pentru asta.

Multa bafta sa avem si sa ajungem sus sus suuuuuus ! :)

11 mai 2010

multumiri.mii ...

e uimitor cum niste intamplari minore iti pot zdruncina echilibrul vietii dobandit cu truda, si cum problemele cu adevarat problematice te mobilizeaza din varful degetelor pana la ultimul fir de par.
la fel de uimitor e sa iti dai seama ca unii oameni pe care ii aveai langa tine si in care aveai acea incredere normala, de fapt nu sunt ceea ce ai crezut ca sunt atatia ani.si viata te biciuie inca odata, si te trezeste la realitate: oamenii, sentimentele ... sunt efemere.nimic nu (mai) dureaza.suntem inconjurati de lucruri aparent perene, insa negam cu vehementa asta.ne-am creat aceasta iluzie si am devenit dependenti de ea; o constientizam la nivelul la care confortul nostru psihic atinge un nivel optim.
toti avem probleme si toti credem ca ale noastre sunt cele mai importante, cele mai dificile, greu de solutionat, cele mai cele.si cum te simti incapabil de a mai schita si cel mai mic gest, si te suge de energie ca o lipitoare scarboasa.unii le tin pentru ei, altii le striga in gura mare, altii le fac evenimentul vietii lor, si nici macar nu conteaza nivelul de dificultate.si te trezesti ca stai cu ochii fixati intr-un punct, inert, cu mintea goala, asteptand sa se intample acel ceva.dar surpriza, NU se intampla.si surpriza si mai mare, tot TU trebuie sa iti gasesti rezolvarea.de parca nu ai avea destule pe cap, nu?
si uite asa viata te urca si te coboara, ca un montagne russe si se prapadeste de ras cand iar te pune la incercare, iar tu habar n-ai in ce parti s-o mai iei si cum sa mai faci si te surprinde cu garda jos, din nou, ca doar asta e tot farmecul.

ce zi ciudata ...
ahh, e marti, cred ca de aia ...

oricum, multumesc draga prietena pentru ... tot.

2 mai 2010

vama veche, in ureche ...

sa fi trecut o luna de cand nu am mai postat nimic?mda, pare-se ca n-am mai scris de ceva timp si nu pentru ca nu as fi avut ce scrie, ci pentru ca in ultima perioada nu am avut cuvintele la mine.parca am aterizat de pe o alta planeta unde se vorbea o alta limba decat cea de aici.probabil asta e si motivul conversatiilor interminabile in care nu se ajungea la nici un numitor comun si fiecare intelegea altceva sau, mai rau, nu intelegea nimic.haos total si dezorganizare completa.

acum stau tolanita pe un covor rosu langa o vaza albastra cu lalele mov, imbracata in verde din cap pana'n picioare, asortare impecabila cu ochii turbati de oboseala si soare si vant de mare, cu terasa in dreapta si perna in stanga, de langa cana neagra cu cafea neagra si lapte alb.si acum ma intreb: ce culoare au toate astea?
am capul greu si ochii de plumb, mai ceva ca'n poeziile lu' Bacovia.dar am fost la mare?am fost.a meritat?doamne, ce'ntrebare...n.o.r.m.a.l.

1 mai la mare, visul oricarui roman hamesit de munca.ghinionul lui e ca 1 mai a picat sambata anu' asta si putini au fost fericitii care si-au permis vinerea libera.
vama a fost plina pana la refuz, ca de obicei probabil, cu sfaraituri de peste la plita si legume la gratar, sandwich si cafea pe plaja la 7 dimineata, cu un soare idilic iesit din linia aia perfecta dintre mare si cer, cu mii de nuante de albastru impletite intr-o cromatica perfecta, oamenii marii intinsi pe nisip langa sticlele cu esente datatoare de stari euforice si cateva corturi tremurande.
plimbarea asta mi-a adus aminte cat de indragostita eram eu de mare acum ceva ani si cat de fantastic mi se parea tot intinsul ala de apa cu toate valurile si sunetele alea, de te purtau pe cei mai inalti nori.

unde naiba sa mai pleci?de ce sa pleci?locul perfect pentru dezintoxicarea mintii si a trupului, locul in care excesele te purifica si vantul scoate tot raul din tine.
insa si mai fantastic e sa stai la soare si sa simti cum te incarci cu energie, exact ca un telefon pus la incarcat.cercul de foc - sursa de zambete, pistrui si nasuri parlite :)

si a fost si 1 mai cu a lui vama veche...