E funny si in acelasi timp surprinzator cand lumea ma abordeaza pe mess si ma intreaba de ce nu am mai scris sau cand o sa scriu pe blog.Nu mi se pare ca scriu cine stie ce chestii super/extra/mega fascinante.Sunt un om simplu, poate cu ganduri marete si atat.Nu incerc si nici nu vreau sa par ceea ce nu sunt.Poate te-ai astepta sa folosesc cuvinte si expresii academice sau figuri de stil din cele mai alese.De ce? Sa demonstrez ce? Sa imi demonstrez superioritatea falsa?Ori o gandire asemanatoare cu cea a lui Kant sau Cioran? Liiceanu sau Plesu? Hmmm...nu mersi.
Sunt multi d'astia cu impresii de mari savanti.Cineva mi-a zis ca mi-ar putea tranti cate 10 teoreme despre viata pe minut, asa ca il/o invit sa scrie o carte.As fi prima (singura) care ar cumpara-o si as veni si pentru un autograf ;).
Pana la urma de ce simtim cu totii nevoia sa scriem? Ce e atata de spus? Ce gasim scris undeva si noi nu stim : despre poluare, constientizarea conditiei individului in societate, moartea lui Jacko, globalizare, EBA, droguri, prostitutie si lista e luuuuuunga. Nu v-ati saturat? Atata informatie, dezbateri, rating, certuri in direct cu beep-uri & co., ba chiar batai Live @ Dan Diaconescu.Toate fac deliciul omului de rand.Indobitocire in masa adica.
Si noi scriem.Si se duc zeci de mii de hectare de paduri pe hartia cu care in cele din urma ne stergem la ... fund.Bine ca aici nu folosim papirus.
Eu doar astept sa plec.
Venice...i'm comin' :)
