noapte aproape alba

insomnii.din alea grele si urate.atat de urate, incat as fi auzit si un ac cum loveste podeaua si zgomotul mi-ar sparge timpanele.si atat de grele ca auzeam greierii concertand in fata blocului (ciudat, n-am vazut nici un afis prin oras) si valurile cum se loveau de malul falezei.si broastele de la Tudor Vladimirescu si cainii insomniaci care latra la ora 2 noaptea la nu stiu ce, poate la greierii pe care ii auzeam din cauza insomniilor mele grele si urate.ma rog, u got the point.nu puteam sa dorm.

cine naiba m-a pus sa beau cafea la 9 seara???ahhh,da.flash-uri.imi aduc aminte.dimineata, partea din zi in care orice om normal isi savureaza linistit cafeaua, eu m-am lasat intr-un mod inexplicabil atat de sorbita de cartea pe care o citeam, incat am uitat complet, ca niciodata, ibricul pe foc.casa era serios amenintata.risca sa ia foc frumusete de apartament cu vedere superba la Dunare din care poti vedea fara probleme atat rasaritul, cat si apusul.ce mai...o splendoare.

norocul si concediul tatalui meu insa, si-au dat mana, evitandu-se astfel un sfarsit de vara ce ar marca fara nici cea mai mica indoiala inceputul sfarsitului meu.

si nu ca insomniile nu mi-ar fi de ajuns, inima mi-a jucat iar feste.aaaa, nu, cica n-am nimic, doar ca ii place sa ma vada putin panicata.sau poate se razbuna, ca am cam supus-o la eforturi in ultimele zile si ... saraca, habar nu are ce o mai asteapta inca.dar hai ca putin zahar si un pahar cu apa ar trebui sa o puna pe picioare sau ... poate doar o sa isi faca treaba ca si pana acum.

ma intorc in the big city in curand.la tv astia anunta caldura mare, din aia cu aer irespirabil cum vroiam cand imi clantaneau dintii in gura de frig pe la mijlocul lui ianuarie.hai ca supravietuim noi(zise ea cu un optimism nemaiintalnit ce o oprise sa tasteze pret de cateva secunde).gata.am revenit.cum ziceam, caldura mare prietene.

sughit.ma pomeneste....gata!s-a oprit.mmmm, mereu in gandurile oamenilor.ce sa-ti doresti mai mult de la viata?

am reusit sa adorm intr-un final pe la 3 jumate.iar la 7, telefonul...mesaj.cand somnul era in sfarsit ca la el acasa.sa nu fi fost singura cu insomnii?

gata.ma duc sa imi recuperez nepoatele dupa o saptamana la bunici.