Cand ne nastem, cu totii ne indreptam spre acel indubitabil sfarsit.Nimeni nu ne intreaba daca vrem, daca suntem de acord.Pur si simplu se intampla.
Si nici macar nu ne alegem noi momentul :ora, ziua, minutul ori modalitatea, locul.
Acum o saptamana jumate am aflat ca doi fosti colegi de liceu au murit intr-un accident de masina.Nu le eram apropiata, dar ii cunosteam.Si e dureros sa vezi niste tineri cum se sting asa de repede, neanuntat, nebanuit.Niste oameni de varsta ta, cu planuri, idealuri, care iubeau natura si aveau multi prieteni si deodata nu mai e nimic.Se inchid 2 carti, se lasa neterminate capitole scaldate in fluvii de lacrimi.Si inevitabil te pui in locul lor.
Cata durere ai pricinui? Cate lucruri n-ai mai fi facut? Pe cati nu i-ai mai vedea? si intrebarile curg si te infioara.
Se iubeau tare mult si nu cred ca meritau un astfel de sfarsit.Dar cine sunt eu sa-mi dau cu parerea in asa fel?
Sper ,din tot sufletul , ca acolo sus sau oriunde ar fi, sa le fie mai bine si sa reprezinte in continuare modele pentru cei de aici, cei care i-au cunoscut.
Remember : "Doar cand ultimul copac a murit, ultimul rau a fost otravit si ultimul peste a fost prins, ne vom da seama ca nu putem manca bani!"
Mentalitatea japoneza e probabil cea mai buna cand ai de-a face cu astfel de situatii: karma! asta le-a fost karma...din momentul in care s-a intamplat nu mai are rost sa te gandesti la asta pentru ca oricum nu poti schimba nimic. Daca vrei poti sa inveti ceva...cum ar fi sa nu te urci in masina cu cineva care nu stie sa conduca. sau daca-l vezi ca e nebun il pui sa opreasca masina si ii dai doua peste ochi ca sa se calmeze. dar sa spui ca nu meritau sa li se intample asta, sau ca meritau, sau ca ar fi trebuit sa mai traiasca...
RăspundețiȘtergereuneori, daca nu de cele mai multe ori, ne sapam noi groapa. nu este exclus ca lucrul asta se fi intamplat si acum tocmai pe motivul ca se cred nemuritori sau ca nu vor pati nimic. Este ingrozitor sa auzi ca niste tineri au murit, asa cum ai spus si tu, dar totusi asta e viata...unii mor, altii se nasc.este cate o lectie de invatat din orice. Dumnezeu sa ii odihneasca !!
RăspundețiȘtergereprima reactie cand auzim de un accident este sa ne gandim ca soferul conducea fara minte, iresponsabil, si cred ca de cele mai multe ori chiar asa e... insa in cazul asta circumstantele, in care s-a intamplat accidentul, au fost cam ciudate. au ramas inca multe intrebari. pentru mine ei nu s-au stins intr-un accident, baiatul de la volan nu a fost de vina...asta le-a fost soarta. acum ne ramane sa gasim semnificatia acestei tragedii, si sa incercam sa traim macar cu jumatate din energia pe care o aveau anca si andrei
RăspundețiȘtergere