Mi-e un dor dement de mamaia mea.
Nu ii zic "bunica". Am fost invatata de mica sa ii spun "mamaie" si chiar i se potrivea mai bine.
Mi-e dor sa ii sarut obrajii reci (caci asa erau tot timpul), sa mananc din placintele ei magnifice cu branza, ceapa verde si marar si sa ii furisez si catelului din curte cate una. Mi-e dor de povestile ei, de Craciunul pe vechi sarbatorit impreuna, cu intreaga familie. Rar ne vedeam cu totii, dar EA reusea mereu sa ne adune pe toti in seara aia de 6 ianuarie si sa ne bucuram unii de altii si era frumos.
Plangeam de ori cate ori ma lasa mama la ea cu zilele, dar imi trecea imediat, si tataia imi facea leagan langa vita de vie, si imi canta in ruseste, si mamaia gatea ciorbele ei extraordinar de bune la plita din spatele curtii pe care o incingea cu stuf. Si daaaa, mirosul ala de stuf ars. Doamne, ce amintiri! Si corcodusii din curte. Ce ma mai cataram si ce ma mai strambam cand dadeam de gustul acru. Uhhh, si acum imi ploua in gura.

Avea o vorba atat de dulce :) Nu puteai sa te superi pe ea. Era imposibil. A ajutat pe multi.
Acum imi pare rau pana la lacrimi amare ca nu o sunam mai des, ca nu  mergeam mai des la ea. Eram mica, aveam alte prioritati (cel putin asa credeam eu).
Chiar imi pare rau.
Iarta-ma, te rog!

Iarta-ma cand ma suparam pe mama ca nu statea si cu mine si mergea in fiecare zi la tine. Era o prostie. Trebuia sa imi misc fundu' si sa vin si eu cu ea.
Mi-e dor de tine!

Tin minte ca am cantat intr-unul din Craciunurile petrecure impreuna cu tata. Era un cantec trist. Si mamaia mea a inceput sa planga. Iar eu aveam un nod in gat cand o vedeam asa, trista si imi era aproape imposibil sa mai cant. Asa ca m-am uitat intr-o parte. Si am terminat cantecul.
Mancarea ei era atat de buna. Doamne, ce dor imi e de toate!

A murit cu cateva zile inainte ca eu sa implinesc 20 de ani. Imi era asa de ciuda ca nu m-a prins la aniversare. Am aflat ca a murit cand m-am trezit cu sora mea (casatorita, la casa ei) facand mancare la mine acasa. Nu intelegeam ce cauta acolo si m-a bufnit rasu'. Ea era foarte serioasa. Mi-a zis ca mamaia a murit azi noapte, la mama in brate. (ei primisera un telefon noaptea, in timp ce eu dormeam. nu imi vine sa cred nici acum ca nu am auzit nimic, nu am simtit nimic)
Am izbucnit intr-un plans isteric. Nu imi venea sa cred. Nu se putea. La doar 6 luni dupa ce murise si tataia? De ce?

Si atunci m-a lovit brusc un fragment dintr-o conversatie cu mamaia, pe care o avusesem cu cateva saptamani in urma.
Stateam noi doua in curte, ea se uita in gradina inflorita, verde si bogata si imi spunea cu un glas tremurand si cu lacrimi in ochi ca ii este frica sa moara, si ca ea vrea sa mai traiasca, sa vada minunatia asta de gradina si soarele si ... Asta se intampla la cateva luni dupa ce murise tataia.
Mi-a frant inima. Mi-a zdrobit sufletul sinceritatea ei. Era un om atat de bun.
Sunt revoltata si acum de felul in care a murit. Din cauza medicilor. Infectii aia care cred ca ne au la mana doar pentru ca ei ne pot salva viata sau ... de ce nu, ne-o pot lua. Asta s-a intamplat in cazul mamaitei mele.
Idiotii naibii, i-au facut diverse proceduri ce nu mai trebuiau facute in cazul ei.
De la niste analize de rutina, au ajuns sa o omoare. Eram atat de furioasa ca vroiam sa ii dau in judecata. Eram suparata pe mama, care desi stia cum s-au intamplat toate pas cu pas, se conforma situatiei.

Mi-e dor de mamaia, si ma gandesc la ea din ce in ce mai des. Ii simt mereu obrajii reci. Mi-e dor de ea si atat. Si de tataia si cantecele lui rusesti.

Va iubesc mult dragii mei!

16 mai 2011 | Radio Republika Verde

Si iata ca pornim !

Dupa cum anuntam cu ceva timp in urma, lansam o statie online cu numele Radio Republika Verde.

Desi transmisia este in totalitate (si) video, am pastrat simbolul "radio" prin care vrem sa impartasim vibratii verzi, noi, fresh, ale unei Republici care mai are sangele sa nu-si generalizeze trairile in masa, in care antirenuntarea, caterinca si muzica sa uneasca oameni care au puterea sa acuze si sa atace prostul gust si sablonarea din Republica Romania.

Va fi o statie-platforma pentru noi toti, ceilalti - in care gasim reprezantari ale omului nou pe care nu il vedem la TV pentu ca acolo e Zavoranu si Columbeanu si foarte multi oameni tristi. Si saraci. (altfel)

Va fi o Republika Verde in culori, muzica reggae, hand-made stuff, muzica dnb, roots & culture, film si moda - altfel decat pe fashion tv, muzica live din studio si transmisii externe, despre fotografie, festivaluri, muzica electro si de ce nu, dancehall, zbor cu parapanta, discutam, comentam, ne expunem opiniile, realism, ciclism si cinism pacifist.

Republika Verde va invita intr-un spatiu in care te poti regasi, acolo, in procentul mai mic din sondajele oficiale... :)

Fa-ti buletin de Republika Verde!

din 16 mai 2011

sursa: republikaverde.ro

1Leu feat. Lady Helenne | Higher Meditation 2011

Va prezint un nou featuring, de data aceasta cu 1Leu (onelion.ro).
Sustinem impreuna miscarea reggae din Romania!
Pace & vizionare placuta :)

Soare si-o limonada

Nu vrea sa vina si pace. Si m-am rugat cu vehementa, ba chiar am iesit afara si am inceput sa zambesc la soare, ca in povestile lui Creanga si tot n-a functionat.

Ninge si nu da semne sa dea inapoi. E frig rau, ca deh, asa e iarna, am racit, am obosit sa ma tot incotosmonez cu randuri, randuri de haine si parca nici cafeaua nu mai are gust.

Ne-au invadat si niste prietene de'a lui Cajux de pe str. Dej. Vin la usa mieroase si vocifereaza in gura mare, sa le-auda toti vecinii, ca le e frig si foame. Sunt simpatice si mi-e tare mila de ele, asa ca le mai dau cateva graunte din castronelul rasfatatului, sa-si mai potoleasca foamea. Sper totusi sa nu ne trezim cu intreg clanul pisicesc la noi in curte.

Si iar ninge si gandul iar imi zboara la zilele alea calde de vara, cand hoinaream toata ziulica prin oras si apoi ma opream un ceas ori doua la o terasa din Centrul Vechi, locul meu preferat de lenevit si observat vara. Cu toti oamenii aia colorati, cu miros de ceai si lumina muuuulta, iar seara, la o terasa de pe Smardan, ti se ofera paturi sa-ti tina de cald ... pfff, oare mai e mult ... ?

When it's gonna pop?

Ma scufund in mizerie. Usor, dar sigur si simtitor. Mi s-au taiat toate conexiunile de la fericire. E pana azi sau poate am datorii. N-am primit nici o instiintare si nici macar un preaviz.

Sec.

Ca in fiecare dimineata indes o cafea si o tigara, poate mi-o merge mai bine. Nici soarele nu mai e ce era odata. Se chinuie in van sa mai ciopleasca un zambet pe fata vre'unui nenorocit.

Si sunt intr-o continua asteptare stupida. When it's gonna pop?

Stau cu trolerele langa usa de cateva luni. Asa am mereu senzatia ca o sa plec undeva; intr-un loc colorat, cald si da, as putea chiar sa mor acolo. De fericire!

"Poate sunt un nebun care canta despre soare

Precum un caine care latra la o luna mare, mare, mare ... "

Nimic ...

E tare apasator sentimentul tradarii. Te stoarce de orice fir de aer, de judecata, de liniste. Ai facut ceva in neregula? Sau poate ai spus ceva nelalocul lui ... ?

Naiba stie.

Si nimeni nu iti zice nimic. Si tragi din tigara furios pana ti se usuca gatul si il scoti iute afara ca flacarile unui dragon cu aripi, albastru. Nimic. Intrebarile nu dispar, raspunsurile tot nu se arata.

De ce naiba s-a ajuns aici?

Cum fac de acum? Incotro ma indrept?

Intrebari, intrebari si ... da! iar intrebari !!!

Dar nimic din partea aialalta...

Pai ... cum ...? sau ... ufff ...

Mainile'ti sunt blocate, mimica e cruda, privirea incetosata. E ura. Ciudata traire. Cum iti strange sufletul in pumn si nu te slabeste o secunda. Si te zbati sa fugi, si lupti si tot nimic ...

Da, azi e vorba despre NIMIC. Ma simt vlaguita de ce vad in jurul meu. Am un gust amar de tristete si mila si lehamite, ca nu pot sa fac nimic. Nu ma lasa ori pur si simplu nu vrea.

Satula, plictisita, dezgustata, furioasa, trista ... si nimic altceva.

Fight for your soul !

Asta e mesajul ce-l transmite trupa El Negro prin ultima piesa lansata recent.

"Fight for your soul" este al doilea extras de pe albumul "Greetings from Green Repub", album ce v-a fi lansat pe 25 noiembrie 2010 la Bucuresti, in club Silver Church.

Prin urmare va urez vizionare placuta si ne vedem prin tara la concerte! :)

timpul, drum cu sens unic

Buna dimineata!

M-a trezit de la 7 pentru ca nu mai putea sa doarma. Asa ca am urcat in studio, el lucreaza la piesele pentru album, eu cu laptop-ul in brate caut raspunsuri, citesc declaratiile lui S.O.Vantu si blog-ul unei prietene de liceu.

"Sapte ani si restul zile" - lectura frumoasa de dimineata, cu o cafea cu lapte si o tigara. Iar inca un motiv pentru a primi ziua de azi cu zambetul pe buze ... e vineeeeri! :) Si mai intra si cateva raze timide printre draperii si se aseaza pe covorul verde, pufos. O splendoare ...

M-am trezit pupata si alintata, dar totusi stoarsa de puteri. Admiterea la master ma omoara. Ai mei ma preseaza, pupaciosul mai sus mentionat duce munca de convingere ca o sa fie bine, iar eu parca nu mai aud, nu mai vad, nu mai simt nimic. Si cand se mai trezesc si unii tarani prieteni cu alti tarani sa mai comenteze diverse, te apuca toate alea.

Poate ca am fost mai agitata in ultima perioada. Dar cum sa fii altfel cand te trezesti cand nu stii pe unde sa o mai apuci, ce sa faci, in ce directii sa te mai uiti?

A trecut timpul asta infiorator de repede. Inamicul numarul 1 al omului modern si in acelasi timp - Zeul bland, care pune umarul reusind sa vindece si cele mai aspre si adanci rani. Trece pe langa noi cu o viteza naucitoare si e deseori invocat ca scuza pentru orice lucru de care am uitat sau de care am vrut sa uitam. Ar putea fi o explicatie tip dexonline.ro ;))

Si mai stiu ca mainile si chipul sunt o dovada clara a trecerii timpului; "croitorul specializat in modificari". Ne invarte, ne suceste, ne intoarce de pe o parte pe alta ca pe o omleta.

Iar apoi, de unde are timpul asta atata timp, cand eu nu imi mai vad capul de atatea lucruri de rezolvat?

E organizat, prietenu'. Sunt convinsa ca are cutii etichetate, aranjate in ordine alfabetica, puse pe rafturi plus un registru in care isi noteaza toate alea. Si cred ca bea multa cafea si nu doarme niciodata. Ahh, si fumeaza mult. Altfel, cum ar putea sa isi rezolve toate alea?

Timpule, eu's la litera E. Nu vreau sa te mituiesc, doar te rog frumos, cand ai timp, rezolva-ma si pe mine cumva.

Multumesc! :)

ONE DAY REGGAE FEST 2010

Da!
E adevarat!
ONE DAY REGGAE FEST se intampla!


Este cel mai nou festival inclus in circuitul evenimentelor de gen.
Vino la un adevarat maraton reggae - 12 ore de muzica NON STOP !
Evenimentul se adreseaza tuturor celor care vor sa-si petreaca o sambata inedita in oras, iar Club Fabrica va fi locatia unde, pentru prima oara, toata miscarea reggae autohtona va fi prezenta cu artileria grea: platane, butoane, instrumente, good vibe si cele 3 culori reggae.

Cele doua scene ONE DAY REGGAE FEST 2010 vor gazdui prestatii live pline de energie pozitiva pe durata intregii zile. Astfel, pana la ora 22.00 puteti auzi live seturi de DJ romani consacrati, live reggae banduri, proiectii reggae old school de pe terasa clubului, iar dupa ora 22.00 a doua scena va asteapta inauntrul clubului Fabrica, unde spiritele libere se pot regasi si conecta impreuna pana dimineata la rasarit.




Biletele se gasesc pe biletoo.ro (25 lei) sau la locatie (35 lei)
Alte detalii in curand pe republikaverde.blogspot.com
BIG UP 4 REGGAE MUSIC !

about ...

... un om prins intre trecut si prezent, incapabil sa-si construiasca o traiectorie spre viitor; agatat de idei efemere, fara finalitate si consistenta, cosmetizate in exces in drumul lor spre concret, produsul finit fiind de o mediocritate sfasietoare.

Cu o jumatate de creier amortita si ramasite de gentleman-isme exagerate, individului ii scapa gesturi egoiste, uitandu-se cu coada ochiului in stanga/dreapta, sperand ca nimeni n-a observat nimic.

Specimen galagios si aparent mega prietenos, isi urmareste interesele si flirteaza fara retineri oriunde, oricum, oricand si mai ales, cu oricine!

Frustrat fara dar si poate, nu reuseste sa se detaseze de ce a fost candva si isi invoca trecutul cu un zambet amar si plin de regrete, ramanand in urma mereu cateva secunde, lasand invazia de amintiri sa-l copleseasca.

Un pusti in esenta lui, care la prima vedere, traieste dupa dictonul : Carpe Diem!

Desi "arma prostului", razbunarea chiar e arma pe care o manuieste cel mai bine atunci cand vrea sa faca rau.Iar daca nu ia reusit din prima, fugi din calea lui cat te tin picioarele, o sa te tina minte si dupa 20 de ani.

Nu s-ar exterioriza pentru nimic in lume, rabdarea fiind o virtute de necontestat atunci cand tanjesti dupa mai mult decat iti este oferit.

Si....cam atat.

Proud to be part of it!

Cant cu baietii de 1 an jumate si inca mai am emotii inaintea unui concert; inca mi se face pielea de gaina cand toata lumea canta "Ploaia" si inca imi tremura mana cand dau un autograf.

La ultimul concert insa, am simtit ca ma pravalesc de placere pe scena.Am fost in Ploiest/Bucov la Free Fest.A fost o atmosfera extraordinara, si nu o zic de dragul de a o spune.Filmarile si toate aprecierile celor prezenti ne-a facut sa ne dam seama ca am inceput sa crestem de la un concert la altul.Sunt mandra sa fac parte dintr-o asemenea echipa, de la care am invatat o multime de lucruri si le multumesc din suflet pentru asta.

Multa bafta sa avem si sa ajungem sus sus suuuuuus ! :)

O zi cu vulpita Uca

Click on the picture for a better view :)

multumiri.mii ...

e uimitor cum niste intamplari minore iti pot zdruncina echilibrul vietii dobandit cu truda, si cum problemele cu adevarat problematice te mobilizeaza din varful degetelor pana la ultimul fir de par.

la fel de uimitor e sa iti dai seama ca unii oameni pe care ii aveai langa tine si in care aveai acea incredere normala, de fapt nu sunt ceea ce ai crezut ca sunt atatia ani.si viata te biciuie inca odata, si te trezeste la realitate: oamenii, sentimentele ... sunt efemere.nimic nu (mai) dureaza.suntem inconjurati de lucruri aparent perene, insa negam cu vehementa asta.ne-am creat aceasta iluzie si am devenit dependenti de ea; o constientizam la nivelul la care confortul nostru psihic atinge un nivel optim.

toti avem probleme si toti credem ca ale noastre sunt cele mai importante, cele mai dificile, greu de solutionat, cele mai cele.si cum te simti incapabil de a mai schita si cel mai mic gest, si te suge de energie ca o lipitoare scarboasa.unii le tin pentru ei, altii le striga in gura mare, altii le fac evenimentul vietii lor, si nici macar nu conteaza nivelul de dificultate.si te trezesti ca stai cu ochii fixati intr-un punct, inert, cu mintea goala, asteptand sa se intample acel ceva.dar surpriza, NU se intampla.si surpriza si mai mare, tot TU trebuie sa iti gasesti rezolvarea.de parca nu ai avea destule pe cap, nu?

si uite asa viata te urca si te coboara, ca un montagne russe si se prapadeste de ras cand iar te pune la incercare, iar tu habar n-ai in ce parti s-o mai iei si cum sa mai faci si te surprinde cu garda jos, din nou, ca doar asta e tot farmecul.

ce zi ciudata ...

ahh, e marti, cred ca de aia ...

oricum, multumesc draga prietena pentru ... tot.

vama veche, in ureche ...

sa fi trecut o luna de cand nu am mai postat nimic?mda, pare-se ca n-am mai scris de ceva timp si nu pentru ca nu as fi avut ce scrie, ci pentru ca in ultima perioada nu am avut cuvintele la mine.parca am aterizat de pe o alta planeta unde se vorbea o alta limba decat cea de aici.probabil asta e si motivul conversatiilor interminabile in care nu se ajungea la nici un numitor comun si fiecare intelegea altceva sau, mai rau, nu intelegea nimic.haos total si dezorganizare completa.

acum stau tolanita pe un covor rosu langa o vaza albastra cu lalele mov, imbracata in verde din cap pana'n picioare, asortare impecabila cu ochii turbati de oboseala si soare si vant de mare, cu terasa in dreapta si perna in stanga, de langa cana neagra cu cafea neagra si lapte alb.si acum ma intreb: ce culoare au toate astea?
am capul greu si ochii de plumb, mai ceva ca'n poeziile lu' Bacovia.dar am fost la mare?am fost.a meritat?doamne, ce'ntrebare...n.o.r.m.a.l.

1 mai la mare, visul oricarui roman hamesit de munca.ghinionul lui e ca 1 mai a picat sambata anu' asta si putini au fost fericitii care si-au permis vinerea libera.
vama a fost plina pana la refuz, ca de obicei probabil, cu sfaraituri de peste la plita si legume la gratar, sandwich si cafea pe plaja la 7 dimineata, cu un soare idilic iesit din linia aia perfecta dintre mare si cer, cu mii de nuante de albastru impletite intr-o cromatica perfecta, oamenii marii intinsi pe nisip langa sticlele cu esente datatoare de stari euforice si cateva corturi tremurande.
plimbarea asta mi-a adus aminte cat de indragostita eram eu de mare acum ceva ani si cat de fantastic mi se parea tot intinsul ala de apa cu toate valurile si sunetele alea, de te purtau pe cei mai inalti nori.

unde naiba sa mai pleci?de ce sa pleci?locul perfect pentru dezintoxicarea mintii si a trupului, locul in care excesele te purifica si vantul scoate tot raul din tine.

insa si mai fantastic e sa stai la soare si sa simti cum te incarci cu energie, exact ca un telefon pus la incarcat.cercul de foc - sursa de zambete, pistrui si nasuri parlite :)

si a fost si 1 mai cu a lui vama veche...

gand cu soare

Traim intr-un oras mare, divers, un cocktail delicios si incitant, provocator la cunoastere si observare.Mie imi place noaptea.Atunci ii vad mai bine pe toti.The big city, cum ii zic eu, ia o alta infatisare.E misterios, dar darnic, debordeaza de sinceritate, iar uneori realitatea ce ti-o ofera poate soca.

Am vazut calugarite mancand in saptamana mare hamburgeri de la Mc, oameni care se bateau pentru un taxi gratie angajatilor R.A.T.B. care au paralizat un oras oricum prea bolnav de atata trafic, bagare in seama proasta si inutila, Viorel Lis la Novotel, lume inecata in disperarea de a fura o farama de atentie, un cuvant sau un sms, un motan somnoros pe fax a carui numar de vieti a ajuns la -1, prieteni haiosi purtatori de good vibe si idei indraznete, zambete fara pretentii de viceversa si prajituri cu nuca.

Azi m-a facut sa zambesc un copac inflorit de pe Calea Victoriei, pentru ca apoi, dupa juma' de ora, sa se duca naibii toate zambareala din cauza unor picuri de ploaie de pe parbriz.Exact in ziua in care trebuia sa conduc.Pentru prima data!Eu vs Jungla bucuresteana.Dar am supravietuit si nu a fost asa de rau pe cat am crezut.

Pastele bate la usa, dar parca nu-l aud.A venit prea repede anu' asta.Totusi e greu sa nu te lasi patruns de traditiile cu care ai fost crescut.Chiar daca vizualizezi si percepi totul altfel, subconstientul invoca trecutul intr-o masura mai mica sau mai mare si simturile tresar ca desktop-ul la un F5.

E soare si cald afara.Ma imbrac, imi pun cerceii, ceasul italienesc si plec la lansare New Yorker sa ma innoiesc de Paste.Ce sa-i faci...traditia :)

Va zic sa petreceti frumos cu cei dragi si bucurati-va de fiecare clipa ca si cum ar fi ultima.Vorba aia, maine nu stii ce v-a fi.

va zambesc cu drag

eu.