23 august 2009

"preferata"

"oricum esti tot preferata.. oricat te-ai chinui sa schimbi ceva. :)

mi-e drag de tine si urasc sa te simti rau din cauza mea...

In top 3 principii (someone) figureaza asa:
1." sa nu faci rau" apoi
2."sa faci bine"
3." fa rau cu toata puterea ta doar celui care ti-a facut un rau"

te astept lunea viitoare sa mergem la film si sa facem paste :)
te sarut."

oare?

19 august 2009

ma numesc "fericire"

Se insereaza.Cerul tine mortis sa se asorteze cu parul meu.Cred ca o sa ploua.
Inca putin si se duce si vara asta.Am observat ca mai mereu, ceea ce ne place si ne face fericiti, dureaza atat de putin.Pana si minunea unui zambet e atat de efemera.Si cum sa nu te afecteze privirea pierduta, fruntea incretita de ganduri si probleme ori mainile tremurande pe ceasca de cafea?
Fericirea-i atat de scurta; abia o simti si o respiri prin toti porii ca a si disparut.Ahh, si fericirea e inselatoare.Iti da ea starea aia de ameteala cu fluturi in stomac si mintea in mii de locuri, dar nu...e doar o himera.Fericirea doare.Si doare al naibii de tare.Cand isi ia talpasita si te trezesti singur, obligat la o aterizare fortata cu picioarele pe pamant, te gandesti daca nu ar trebui sa existe vre-o asociatie, gen OPC, careia sa i te plangi.

FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină. ♢ Loc. adv. Din fericire = printr-un concurs de împrejurări favorabile. – V. ferici.
Sursa: DEX '98
  • Fericirea e un etern santier in lucru.
  • Fericirea ... un episod trecator in marea drama a durerii.
  • Fericirea - un lucru bizar; cei ce n-au cunoscut-o niciodata nu sunt, poate, cu adevarat nefericiti.
Pentru unii, fericirea consta intr-o cuba libre si-o tigara ... parfumata, pentru altii o carte buna pe varf de munte, ceilalti se multumesc cu piesa preferata la maxim tolaniti in pat tinand ritmul cu varful degetelor de la picioare, altii radiaza la vederea primilor pasi ai micutului, promovarea la locul de munca, iar restul...ei bine, restul habar n-au ce e aia fericire.
Ar putea fi un praf aruncat la intamplare, pe orisicine sau un rasarit de soare alaturi de acel cineva.

Mi-e dor sa vad oameni fericiti.
Mi-e dor de apele tulburi provocate de fericire.
Mi-e dor sa fiu fericita...


8 august 2009

de dimineata ...

Dimineti cu tocuri
nari dezmierdate de cafele aromate
nelipsita tigara
soare prietenos
rochii vaporoase
parfumul de pe perna
zambet de om fericit
fuga dupa visele noptii
si
un laptop dansacios :)


Buna dimineata!


4 august 2009

noapte aproape alba

insomnii.din alea grele si urate.atat de urate, incat as fi auzit si un ac cum loveste podeaua si zgomotul mi-ar sparge timpanele.si atat de grele ca auzeam greierii concertand in fata blocului (ciudat, n-am vazut nici un afis prin oras) si valurile cum se loveau de malul falezei.si broastele de la Tudor Vladimirescu si cainii insomniaci care latra la ora 2 noaptea la nu stiu ce, poate la greierii pe care ii auzeam din cauza insomniilor mele grele si urate.ma rog, u got the point.nu puteam sa dorm.

cine naiba m-a pus sa beau cafea la 9 seara???ahhh,da.flash-uri.imi aduc aminte.dimineata, partea din zi in care orice om normal isi savureaza linistit cafeaua, eu m-am lasat intr-un mod inexplicabil atat de sorbita de cartea pe care o citeam, incat am uitat complet, ca niciodata, ibricul pe foc.casa era serios amenintata.risca sa ia foc frumusete de apartament cu vedere superba la Dunare din care poti vedea fara probleme atat rasaritul, cat si apusul.ce mai...o splendoare.
norocul si concediul tatalui meu insa, si-au dat mana, evitandu-se astfel un sfarsit de vara ce ar marca fara nici cea mai mica indoiala inceputul sfarsitului meu.

si nu ca insomniile nu mi-ar fi de ajuns, inima mi-a jucat iar feste.aaaa, nu, cica n-am nimic, doar ca ii place sa ma vada putin panicata.sau poate se razbuna, ca am cam supus-o la eforturi in ultimele zile si ... saraca, habar nu are ce o mai asteapta inca.dar hai ca putin zahar si un pahar cu apa ar trebui sa o puna pe picioare sau ... poate doar o sa isi faca treaba ca si pana acum.

ma intorc in the big city in curand.la tv astia anunta caldura mare, din aia cu aer irespirabil cum vroiam cand imi clantaneau dintii in gura de frig pe la mijlocul lui ianuarie.hai ca supravietuim noi(zise ea cu un optimism nemaiintalnit ce o oprise sa tasteze pret de cateva secunde).gata.am revenit.cum ziceam, caldura mare prietene.

sughit.ma pomeneste....gata!s-a oprit.mmmm, mereu in gandurile oamenilor.ce sa-ti doresti mai mult de la viata?

am reusit sa adorm intr-un final pe la 3 jumate.iar la 7, telefonul...mesaj.cand somnul era in sfarsit ca la el acasa.sa nu fi fost singura cu insomnii?

gata.ma duc sa imi recuperez nepoatele dupa o saptamana la bunici.

24 iulie 2009

Cu ochii inchisi

Rochia ii flutura in bataia vantului strain.Privea cu regret casele biciuite de ploi, barcile lenese, pescarusii cantaciosi, oamenii, podul pe care se afla.Erau ultimele ei ore acolo si le vroia perfecte.
A inchis ochii, a tras cu pofta aer in pieptul ei mic si apoi ia redeschis.Simtea ca traieste.Ca traieste cu adevarat.Era locul ei preferat, asa cum pentru el era mica intersectie.Aproape ca ii trecuse toata viata prin fata in acel moment, chiar daca, in mod normal, lucrul asta se intampla in clipele mortii.Ea traia; se agatase cu lacomie de viata in acele secunde si isi promisese multe.Pe chip i se citea dorinta, putere, tristete, asumare, regrete.Un cocktail de trairi amestecate cu bataile inimii care o rupse la fuga.
Inca mai simtea gustul cappuccino-ului de dimineata si sarutul preferat pe frunte, asa...ca de impacare :) Era si soarele acolo.Isi gasise de joaca intr-o lacrima abia abtinuta ce dadea sa cada din ochiul verde, verde.Mana-i firava insa a luat-o si a ascuns-o in palma si s-a pus la loc, sa se odihneasca pe bara podului suspendat.
Cati oameni si-au lasat amprenta aici?Cate povesti au inceput chiar aici, unde stau eu?Cate saruturi nu s-au furat si cate priviri nu s-au intalnit...? Rafala de vant ii stavili hoinareala mintii.Se trezi.El o lua de mana si plecara.Ultimul autobuz isi facea anuntata plecarea.Se grabeau, desi ... ea ar mai fi zabovit pret de cateva minute ...
"O sa vin si la anul", se imbarbata ea, strangandu-i cu putere mana, ca un copil caruia nu ia fost cumparata jucaria dorita.El o privi cu zambetul indecis, obisnuit si o stranse in brate.


A deschis ochii mari, brusc.Avea rasuflarea taiata si ii era si frica sa clipeasca.Pulsul inimii o facea sa tremure din toate incheieturile.
A fost un vis ori imaginatie ori ... dorinta!?!
Si-a venit in simturi abia dupa ce un firicel de sudoare rece s-a prelins curajos pe gat, gadiland-o.A luat paharul cu apa si la sorbit cu aviditate din doua inghitituri.Privirea inca ii era incetosata si abia respira aerul greu din camera ...


Maine e sambata.

15 iulie 2009

BELLA ITALIA

O sa fiu egoista, si nu am sa zic prea multe.Mi-e frica sa nu se piarda esenta,mirosul unei saptamani superbe.A fost Venetia, Padova, Verona si Milano.Orase superbe, civilizate, mancare buna, barbati frumosi, multi turisti, un pahar de Proseco, tiramisu, ploaie la Verona sub umbrelele unei terase cu o pizza aburinda sub nas, fructe la pahar de plastic, marea Adriatica, gondole lenese, indragosteala, poduri, Senegal - fraternidad, bratari colorate ... :)






























28 iunie 2009

what for?

E funny si in acelasi timp surprinzator cand lumea ma abordeaza pe mess si ma intreaba de ce nu am mai scris sau cand o sa scriu pe blog.Nu mi se pare ca scriu cine stie ce chestii super/extra/mega fascinante.Sunt un om simplu, poate cu ganduri marete si atat.Nu incerc si nici nu vreau sa par ceea ce nu sunt.Poate te-ai astepta sa folosesc cuvinte si expresii academice sau figuri de stil din cele mai alese.De ce? Sa demonstrez ce? Sa imi demonstrez superioritatea falsa?Ori o gandire asemanatoare cu cea a lui Kant sau Cioran? Liiceanu sau Plesu? Hmmm...nu mersi.
Sunt multi d'astia cu impresii de mari savanti.Cineva mi-a zis ca mi-ar putea tranti cate 10 teoreme despre viata pe minut, asa ca il/o invit sa scrie o carte.As fi prima (singura) care ar cumpara-o si as veni si pentru un autograf ;).
Pana la urma de ce simtim cu totii nevoia sa scriem? Ce e atata de spus? Ce gasim scris undeva si noi nu stim : despre poluare, constientizarea conditiei individului in societate, moartea lui Jacko, globalizare, EBA, droguri, prostitutie si lista e luuuuuunga. Nu v-ati saturat? Atata informatie, dezbateri, rating, certuri in direct cu beep-uri & co., ba chiar batai Live @ Dan Diaconescu.Toate fac deliciul omului de rand.Indobitocire in masa adica.
Si noi scriem.Si se duc zeci de mii de hectare de paduri pe hartia cu care in cele din urma ne stergem la ... fund.Bine ca aici nu folosim papirus.

Eu doar astept sa plec.
Venice...i'm comin' :)

12 iunie 2009

Plec

Plec.Si nu vreau sa iau nimic cu mine.Tot ce am nevoie mi'e in minte : imagini, fapte, mangaieri, sfaturi, amintiri, priviri, jocuri pentru oameni mari.Toate's ale mele.Nu le dau, nu le inchiriez, nu le vand, nu le imprumut.
Plec.Si-o sa-mi adie prin par aer nobil de Venetia, o sa pasesc pe urmele lui Romeo cu a lui Julieta, o sa trec peste/sub toate 354 poduri si o sa ma pierd pe stradutele inundate cu miros de povesti.
Plec.Pentru ca vreau sa stiu sa simt sa invat sa vad sa cunosc sa cred ca merit.
Plec.Si o sa iau totusi sarutul preferat pe frunte, zambetul indecis si aparatul foto.

Plec.

27 mai 2009

inconsecventa

   mi se face pielea de gaina cand citesc-vad fel si fel de lucruri.internetul asta poate ca ofera mult prea multa informatie.sa cerem daune?hehe, nu, nu suntem in America;acolo aia se dau in judecata pentru cele mai insignifiante fapte.nu, noi traim in Romania!!!
   sunt scarbita, de-a dreptul.ma oftic ca nu am destula putere sa pun punct.mi se ofera atata informatie pe tava.nu mai vreau sa stiu.nu, multumesc.nu am cerut.alta imi era comanda.
   e haos.nici eu nu mai inteleg.sunetul ambulantei : dimineata/la pranz/seara.ma doare capul.o fereastra de mess deschisa, aerul fierbinte de afara se strecoara in camera.o musca ametita s-a ratacit, e disperata.si eu la fel.ea macar nu se ascunde, ca noi toti ceilalti.zgomotul tastei lapotop-ului imi loveste repetat timpanul.un creier inundat de ganduri fel si fel, planuri si dorinte, vise si realizari.
   m-a zgariat o matza pe mana stanga.Patrice ma intreaba, "is it love that you want?".nu stiu.
   prinsa intre 2 lumi.reala si lumea mea.hai, recunoaste.toti avem o lume numai a noastra.mi-am pierdut capacitatea de a eticheta corect pe cineva de la o prima privire.de obicei le nimeream.
   un film.cu lumina stinsa in sala mare de cinema.liniste ... doar o respiratie apasatoare si enervanta in spate.interes, inima bate mai repede, strans din dinti ... e ok.traieste.
   
   cum sa fac sa te fac sa intelegi?iarta-mi impertinenta intrebarii ...

17 mai 2009

Noapte alba la muzee sau ...

   Finala Eurovision.Cum era de asteptat probabil, da, am ales sa ma uit la Eurovision.Proasta alegere.Inca o data injositi in Europa.Iar de data asta fara motiv.Pare-se ca nu ne-am ridicat insa la asteptarile marelui juriu, publicul.Pai cum a stat treaba : am participat si noi inca odata la marele concurs, am reusit sa ne calificam in finala si am dat-o in bara.E lege pentru noi.
   In semifinala, trimisa noastra in capitala Rusiei, nu s-a prea descurcat.Emotii, scapari de voce, tremurat de mana pe microfon.Ehh, sa nu fim rautaciosi.Nu multi pot canta ca in fata oglinzii pe un stradion plin cu 20.000 de oameni.Dar am resuit sa ne strecuram in finala.Finala ce a venit insa cu surprize, atat placute cat si neplacute.Prestatia a fost mult mai buna, dar atitudinea subreda si nesiguranta pe tocurile de 15 cm. au cam dat-o de gol.Si asta au vazut probabil si europenii, motiv pentru care foarte putine tari ne-au dat punctaj.9 din 42.(se poate mai rau?).In momentul in care Moldova ne-a dat obisnuitele 12 puncte, camera era pe echipa noastra, dar unde e Elena?Probabil esecul a daramat-o pe canapelele opulente din green room, pentru ca in prim-plan era backing vocals-ul, Lucia si dansatoarele, afisand un zambet laaaaaaarg, dar fals.
   Am observat, la majoritatea echipelor concurente, vocea backing-ului mult prea tare.Aproape ca principalul nici nu se mai auzea.Cel mai evident a fost la Grecia si Turcia.Hadise, la refren, nici nu mai avea suflu sa cante.In fine...
   Una peste alta am ocupat anul acesta un binemeritat, zic eu, loc 19, din 25 tari.Rusinos ce-i drept.Dar zic sa mai asteptam cativa ani sa se implineasca prezicerile lui Carmen Harra, cum ca Romania ar castiga Eurovisionul cu o trupa.
   Nu am zis nimic de castigator.Bineinteles, il pastrez doar pentru mine.Alexander Rybak este numele lui, reprezentatul Norvegiei.A castigat cu o compozitie proprie : "Fairytale", iar eu m-am indragostit iremediabil de el.Din semifinala pusesem ochii pe el si i-am dat sanse mari pentru marele premiu.
   Alte piese care mi-au picat cu tronc au fost piesele Islandei, Armeniei, Moldovei si Greciei.Ucraina a avut un show foarte fain, imediat urmand piesa noastra timida, cu o orchestratie extrem de slaba.
   E clar, evident si tot ce mai vreti.Europa vrea shaorma.Printre preferati au fost Turcia (Hadise - Dum tek tek), Azerbaidjan (AySel & Arash - Always), chiar si Moldova (Nelly Ciobanu - Hora din Moldova), toate cu tenta orientala.Daca am fi participat cu o manea, sigur aveam sanse.
   Asa ca luati exemplu pentru la anu'.
   Una peste alta, poate ca era mai bine la muzeu...sau nu.Se pare ca a fost o caldura insuportabila si niste cozi interminabile.Dar romanii nostri sunt obisnuiti cu ele inca de pe vremea tovarasului, asa ca nu cred ca s-au plans prea mult.Oricum, prefer vizitarea muzeului ziua, fara inghesuiala si galagie.

   E cald.A venit vara :)

11 mai 2009

Music vs. ME 2

   Rasul dezvaluie adesea chipul de copil al adultilor; iar eu am vazut lucrul asta de atatea ori...la repetitii, inainte de concerte, la o cafea, intre un joc de carti.
   Tot subiectul muzica ma framanta, tot despre el scriu.Iar mai sus vorbeam despre ei, cei care fac muzica, cei cu care ne trezim dimineata, mergem la munca, ii ascultam la metrou sau bem o cafea la terasa.Ce-i drept, mi-a dat ceva bataie de cap subiectul asta in ultima vreme.Am analizat mult, am cautat, am observat, iar in final am concluzionat.Dar nu zic nimic momentan.
   Stiu doar ca am invatat multe, am avut multe exemple si bune si rele.Experienta e singura in stare sa ne ofere informatii reale despre viata, iar eu am profitat din plin de orice ocazie.Insa a venit momentul sa o las mai moale.Gata!!! Asta a fost. 5 ani au fost...5 ani frumosi.Unii zic ca au fost 5 ani pierduti, mie imi place sa zic ca au fost 5 ani plini cu de toate.Insa a venit momentul sa imi canalizez energia catre altceva.Ma despart greu de ea.O urasc si in acelasi timp o iubesc pentru ca am trait momente perfecte si momente de iad impreuna.De fapt stai, ca nu ne despartim de tot...muzica o sa ocupe intotdeauna un loc special in sufletul meu.Pentru ca tot ce am facut in timpul asta, am facut cu suflet.Vreau sa merg mai departe, sa nu fiu inteleasa gresit, dar in momentul de fata, nu mai vad o continuare...Asa ca o sa continui doar ca hobby.Poate am luat totul prea in serios si de aia nu a mers.Nu stiu inca.Nu am gasit raspuns si nici nu cred ca o sa-l gasesc.Sau poate ca nici nu e nevoie de un raspuns.
   Ma bucur ca am cunoscut multi oameni frumosi.Artisti adevarati, oameni cu suflet mare, oameni.Artisti care nu doar dau autografe, ci si primesc ... pe oglinda din baie, artisti care ies in oras la un McFlurry de capsuni sau la un concert SS3, care te suna doar sa vada ce mai faci ca nu ai mai intrat de ceva timp pe mess sau sa iti povesteasca ce a mai facut in turneu.Imi place sa cred ca am fost inconjurata de oameni cu care o sa vorbesc si peste 20 de ani sau cu care o sa ies la un ceai in week-end...ca sa nu uit cum e sa ai muzica atat de aproape de tine.Ce egoista sunt...
   Si totusi ma gandesc ca o viata nefolositoare e o moarte timpurie.Eu decisem sa imi amestec viata cu ingredientul suprem : muzica.Insa pentru a reusi in viata (muzica) e nevoie de ingoranta si incredere.IGNORANTA si INCREDERE...
   Vreau sa cred ca ce-i al meu e pus de'o parte si ca trec printr-o perioada mai proasta si ca totul o sa revina la normal sau o sa devina din ce in ce mai bine.Am vrut sa cunosc lucrurile si le-am privit de aproape.Poate era mai bine sa le privesc de departe si sa le iubesc si ... atat.
   Hai gata! Ca devin prea melancolica.Eu nu sunt asa.
   So...ascultati muzica!De calitate.Si faceti in viata ce va place, fara regrete.Vorba cuiva : sex, drugs and rock'n'reggae.
   Peace!

   P.S. : Mi-am facut coditza d'aia simpatica...cu atze colorate...etc.E funny.
   

15 aprilie 2009

Music vs. me

De o ora ma chinui sa imi aranjez gandurile, cuvintele.As avea eu multe sa spun, sa strig in gura mare, si desi traim intr-o tara democratica, asta fiind scuza tuturor porcariilor pe care le facem, pentru ca la noi democratia a fost inteleasa eronat, unele lucruri nu se spun sau se fac.E ca un cod nestiut, dar respectat de o majoritate anume.
Stau cu barba-n palma si mi se deruleaza, asa...pe nevazute, filmul a ceea ce am facut eu cu mine in ultima perioada.Si ma uit la filmul asta cu ochii inchisi, si ma uit, si ma uit si realizez ca timpul nu m-a ocolit.Lumea mea s-a invartit mult timp in jurul muzicii si cred ca inca se invarte.Ea e de vina pentru ceea ce sunt acum.Da, exista o schimbare.
Imi zicea cineva ca muzica e ca iubitul.E frumos, cand va intalniti parca ceilalti nu mai exista, te strange in brate si te iubeste si apoi te lasa, si plangi, ca doar esti om, suferi.Iar cand te cheama parca nu te lasa inima sa il refuzi.Ehh, eu am incercat sa-l refuz, si nu numai o data, dar n-am putut, ca-l iubesc prea mult si oricum suntem impreuna de atatia ani.E adevarat, mi-a oferit clipe de neuitat, dar si momente in care blestemam ziua in care am hotarat ca poate fi ceva serios.
Am cunoscut multi oameni prin intermediul lui, adica a ei...a muzicii, care m-au ajutat mai mult sau mai putin.Dupa posibilitati.Cei din ultima perioada s-au impartit in doua categorii mari si late : profitorii si cei cu intentii bune.Ma rog, fiecare cu interesul lui.E complicata lumea asta, ca uneori ajung sa ma pierd si eu in ea, sa ma intreb unde sunt?, cine sunt? si cum am ajuns aici? si ce naiba fac eu aici?, ca dupa o anestezie prea lunga.
Treaba asta cu muzica mi-a accelerat procesul de cunoastere al lumii in care ma invart de ceva timp.Aici totul se misca in ritm de bucurestean nervos si grabit sa ajunga la munca.Iar eu sunt inca firul ala mic si curios care incearca sa-si faca loc prin atatea buruieni sufocante.
Cu o atentie de pocherist ii studiez pe toti din jurul meu fara ca ei sa aiba nici cea mai vaga idee despre asta.E amuzant ca prin mimica, gestica, chiar si printr-o privire timida, dar curioasa aruncata peste vecinul de masa poti afla atat de multe.
Orice-ar fi, industria asta este si va ramane una dintre cele mai mari provocari ale mele.Desi i-am vazut si partile bune si partile rele, sunt sigura ca ma poate surprinde oricand.Intr-o relatie intotdeauna e cineva care iubeste mai mult.Ghinionul a cazut pe mine...
Ziceam ceva de o schimbare.Astia de acum n-au cum sa-si dea seama, dar astia mai vechi m-au mirosit si mi-au tot reprosat schimbarea asta, care pare-se...nu e o schimbare in bine.Mda, pustoaica simpatica, mica provinciala care a venit sa incerce marea cu degetul a primit ce a vrut.Ma rog, in unele cazuri poate mai mult decat trebuia.
Stateam si ma uitam la pozele de acum 2 ani si...cea de atunci nu mai are nici o treaba cu cea de acum.Nici ca infatisare, dar mai ales ca gandire.O data cu criza asta mondiala, am ramas si eu in criza de ... principii, diplomatie, demnitate chiar.Da, suna urat, dar...shit happen'.De ceva luni am inceput sa duc o viata destul de dezordonata, si culmea, imi place.Curioasa din fire, ca o matza d'aia de n-o suport, vreau sa stiu cat o sa mai tina sau sunt abia la inceput.
Va urma :)

30 martie 2009

Omelette

Specialitatea mea : omleta cu sunca, branza si mai ales rosii.
Se trezeste, dar nici bine nu deschide ochii ca vrea de mancare.Si poate o cafea(cred ca a avut o noapte lunga...).Cu ochii lipiti inca de somn, buzele uscate, mormaind ceva de neinteles, bajbaie prin camera pana la baie.
Pe masa, in frigider, ingredientele, iar tigaia trebuie spalata.Sa purcedem.Putin neindemanatica, dar cu motiv( bucataria imi era straina) termin si, gata!Gata?Nu, nu e gata.Doar ti-am zis ca sunt neindemanatica.Unde mai pui ca nu mai gatisem pentru nimeni pana atunci.Aaaaa, si mai urmau si criticile, privirea cu prea multe intelesuri de neinteles ori strambat din nas, ca doar suntem pretentiosi si critici sau laude gratuite.Nu a fost cazul.Ca a iesit chiar buna.Doar e specialitate, nu?Desi nu e nimic special la ea.Ahh, si cafeaua, desi e la mare cautare dimineata, am inlocuit-o cu suc natural, ca doar era gata facut.
Pofta buna!

23 martie 2009

O noapte cu Tiesto





  21 martie 2009, Sala Polivalenta, Bucuresti, ora 22:00.Datele necesare pentru intalnirea perfecta.O intalnire pe care am programat-o si asteptat-o aproape doua luni.A meritat insa fiecare zi, ora, minut, secunda, au meritat si cele doua ore de stat in frig la intrare, au meritat si micile divergente...aproape inevitabile, durerea de picioare si un warm up cam lung.
  Da, despre concertul olandezului, poate cel mai bun dj al momentului, pe numele sau real, Tijs Michiel Verwest vorbesc.Putin surprinsa de varsta celui care a devenit dj pentru ca ii placea sa imparta muzica cu ceilalt(imi scuzati cacofonia), adica nici mai mult, nici mai putin de 40 de primaveri, Tijs a surprins si mai mult prin modestie.Cel putin asta mi-a inspirat.
  La 01:30 a avut loc intalnirea propriu-zisa.Reactii din cele mai diverse : urlete, zambete exagerate, maini ridicate in Tiesto style, o mare de telefoane si aparate foto gata sa surprinda orice miscare de pe scena invadata de lumini si lasere in toate culorile pamantului.
  Apoi si-a facut aparitia "Zeul" pe care il asteptam cu totii.Zeul care e u nul din putinii oameni care fac in viata exact ceea ce le place si o fac si foarte bine.
  Si a inceput nebunia.Era muzica pe care obisnuiam sa o ascult foarte mult intr-o vreme.Am inchis ochii si pentru cateva momente mi-am imaginat o lume fara rautate, invidie, indiferenta, fara Boc si Basescu, fara Simona Senzual si Sexy Braileanca, fara poluare si globalizare.A curs hit dupa hit, iar eu eram in extaz.Demult nu m-am mai distrat asa.Adevarul e ca am avut si companie buna, cu care am si mintit fetele de la intrare ca suntem fumatori ca sa ne dea si noua ochelari din aia fosforescenti pe langa tigari si brichete.
  Pe la 05:30 s-a terminat totul.Parca prea repede.
  Afara se crapa de ziua, iar noi ne indreptam infrigurati spre metrou, cu zambetul pe buze si amintiri frumoase.

19 martie 2009

Sa vina ...

Cand eram mica imi era o frica teribila de intuneric.Holul lung al apartamentului parintilor mi se parea mai degraba un tunel al groazei.
Dar anii au trecut si am dat-o la pace cu noaptea, intunericul nevinovat; in schimb lumina incepuse sa imi dea ceva dureri de cap.
Nici acum nu o suport, mai ales dimineata.God!!!Draperiile trase la maxim daca se poate.
Cu toate astea, astept, ca un copil caruia ii sclipesc ochii la bomboanele sau ciocolata din vitrina magazinului, vara ... Soarele ala care arde, dogoreste si iti da impresia ca respiri foc.Doar imagineaza-ti : soare, apa, nisip, o adiere prietenoasa ce-ti risipeste sarea de pe pielea arsa pe cearceaf, zambete sincere si frunti descretite.Imi e dor de mare.Sa vina vara!!!
Atunci ma impac bine cu toata lumea :)